Mișcarea omului și capacitatea motrică
De la formele și legile mișcării la actul motric, acțiunea motrică, activitatea motrică și capacitatea motrică.
Cuprinsul lecției4 teme
Noţiunea mişcarea omului
Mişcarea, în general este definită ca fiind o categorie filosofică înglobând toate schimbările şi procesele care au loc în univers, sau orice transformare. Generic, mişcarea desemnează ieşirea din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbarea locului, a poziţiei, deplasarea unui obiect sau a unei fiinţe.
Mişcarea are următoarele forme particulare:
- mişcarea fizică
- mişcarea chimică
- mişcarea biologică
- mişcarea conştiinţei (psihologică)
- mişcarea socială
- mişcarea informaţiei pentru formele de mai sus.
Mişcarea observabilă este o proprietate a materiei vii, ca atare omul este caracterizat şi de mişcare. El se mişcă deplasându-se în spaţiu, segmentele corpului se mişcă unele în raport cu celelalte şi cu diferite puncte din mediu, se mişcă celulele, atomii, particulele elementare. La om se întâlnesc toate formele de manifestare ale mişcării de mai sus.
Legile mişcării la om:
- Legea utilităţii, a efortului util, cea a eficienţei cu un consum minim de energie şi cu efecte optime în selecţionarea actelor motrice, a traiectoriilor, unghiurilor articulaţiilor, eliminarea gesturilor inutile.
- Legea efortului voluntar sau a intenţionalităţii în vederea realizării unui scop prin participare conştientă, volitivă.
- Legea temporalităţii şi spaţialităţii. Orice mişcare se desfăşoară în spaţiu şi timp, respectiv corpul întreg sau segmentele lui se deplasează după anumite traiectorii în ritmuri convenabile care oferă mişcării cursivitate, expresivitate, eficienţă.
Elementele mișcării omului
Mişcarea omului (capacitatea motrică) reprezintă totalitatea actelor motrice efectuate de om pentru întreţinerea relaţiilor sale cu mediul natural şi social (inclusiv cele specifice unor ramuri de sport). Capacitatea motrică se concretizează în următoarele elemente:
Actul motric
- expresie de comportament realizată prin muşchii scheletici pentru a realiza o acţiune sau o activitate motrică;
- este elementul de bază al oricărei mişcări efectuate în scopul adaptării imediate sau al construirii de acţiuni motrice (exemplu: împingerea mingii spre sol în timpul driblingului în handbal).
- M. Epuran precizează că „actele motrice sunt expresia cea mai simplă a reacţiilor adaptive ale individului la situaţiile concrete în care se află, din necesitatea dialogului cu natura, cu alţii sau cu sine";
- constituie materialul de construcţie al acţiunilor motrice;
- scopul gestului motric poate avea numeroase aspecte: poate fi exprimare a unei mişcări sau de manipulare a unui obiect vizibil sau invizibil, apropiat sau îndepărtat.
Acţiunea motrică (deprinderea)
- ansamblu de acte motrice în scopul rezolvării unor sarcini precise;
- desemnează un sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic sau integrat într-o activitate motrică (de exemplu: contraatacul din jocul de handbal);
- este determinată de integrarea factorilor energetici, cinematici şi cognitive ai mişcării;
- are caracteristici de constanţă în sensul că se poate repeta şi caracter unic în sensul că repetarea nu se face niciodată identic;
- M. Epuran precizează: „acţiunile motrice sunt sinteze de acte motrice care răspund rezolvării unei sarcini imediate";
- constituie domeniul de studiu al pedagogiei speciale a domeniului nostru (didactica educaţiei fizice şi sportului). Cunoaşterea mecanismelor acţiunilor, a structurii dinamicii lor, conduce la perfecţionarea exerciţiilor, la îmbunătăţirea procesului de învăţare şi desfăşurarea gestului motric. Toată psihologia şi metodica învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii se sprijină pe progresele înregistrate de studiul biomecanic şi metodico - pedagogic al acţiunilor elevului sau sportivului.
Activitatea motrică
- ansamblu de acţiuni motrice cu reguli şi forme de organizare bine sistematizate în scopul obţinerii unui efect complex de adaptare a organismului şi de perfecţionare a dinamicii acestuia (antrenament sportiv, activitatea competiţională sau cea de educaţie fizică);
- este definită ca fiind un ansamblu de acţiuni motrice articulate sistematic pe baza unor idei, reguli, forme organizatorice, având drept rezultantă adaptarea complexă a organismului pe termen lung. (Dragnea, A.);
- proces complex de elemente desfăşurate în sistem, a cărui unitate structurală de bază este acţiunea (de exemplu: activitatea de educaţie fizică, activitatea competiţională, activitatea motrică a fiinţei umane).
Noţiunea capacitate motrică
Capacitatea motrică reprezintă posibilitatea indivizilor de a reuşi în executarea unei sarcini şi cuprinde: aptitudini psihomotrice, deprinderi motrice, structuri operaţionale, cunoştinţe, experienţă, motivaţii, stări emoţionale, precum şi aspecte de ordin biochimic, metabolic şi fiziologic.
Capacitatea motrică mai este definită ca fiind: ansamblul posibilităţilor motrice naturale şi dobândite prin care se pot realiza eforturi variate ca structură şi dozare. Capacitatea motrică este totdeauna demonstrabilă şi măsurabilă, spre deosebire de aptitudinea motrică a cărui înţeles este dat de virtualitatea ce urmează a fi pusă în valoare.
Capacitatea motrică este asimilată de unii specialişti cu termenul de "aptitudine totală" care cuprinde:
- capacitatea psihică
- sănătate
- efectuarea eficientă a mişcărilor corpului de la statul în picioare, mersul, alergarea, până la cele implicate în practicarea unei ramuri de sport
- atitudine corectă a corpului prin capacitate de control - tonus muscular
Capacitatea motrică este:
- generală – cuprinzând calităţile motrice de bază (viteză, îndemânare, forţă şi rezistenţă) şi deprinderile motrice de bază şi aplicativ utilitare (mers, alergare, săritură, aruncare, prindere, transport de greutăţi, escaladare, târâre, căţărare, tracţiune împingere, etc.)
- specială - cuprinzând calităţile motrice specifice şi deprinderi şi priceperi motrice specifice unor ramuri de sport.
Suport de curs: TEFS curs Ghervan Petru.